Statele UE solicită reglementări pentru gestionarea populației de cormorani
Conform unei note discutate recent de oficialii din domeniul agriculturii și diplomații europeni, se estimează că în Europa trăiesc aproximativ două milioane de cormorani, care consumă anual în jur de 360.000 de tone de pește. Această cantitate reprezintă aproximativ o treime din producția totală de acvacultură a Europei. Țările baltice, estice și central-europene, în special, doresc implementarea unor măsuri pentru gestionarea populației de cormorani, incluzând posibilitatea vânătorii acestora, perturbarea zonelor de cuibărit sau aplicarea de ulei pe ouă pentru a limita reproducerea.
Martin Šebestyán, ministrul ceh al agriculturii, a subliniat că obiectivul nu constă în eradicarea cormoranilor sau slăbirea sistemului de protecție a naturii, ci în găsirea unui echilibru între prădători și resursele piscicole. El a evidențiat importanța unui sistem care să asigure o populație de cormorani sustenabilă din punct de vedere ecologic.
Propunerea de reglementare a populației de cormorani a stârnit însă opoziția unor organizații de mediu. Acestea susțin că păsările sunt folosite ca „țapi ispășitori” pentru problemele generate în cea mai mare parte de intervenția umană asupra ecosistemelor acvatice. Argumentele acestora vizează implementarea unor măsuri preventive, cum ar fi utilizarea plaselor de protecție în fermele piscicole, în locul sacrificării constante a cormoranilor, care ar fi nu doar costisitoare, ci și insustenabilă pe termen lung.
Anouk Puymartin, responsabilă de politici la BirdLife, a subliniat că soluția pe termen lung constă în restaurarea naturii, prin refacerea râurilor și a zonelor de coastă, pentru a contribui la regenerarea populațiilor de pești și la consolidarea rezistenței acestora în fața prădătorilor.
Conflictul dintre oameni și cormorani nu este unul recent. În 1377, împăratul Carol al IV-lea a cerut locuitorilor din zona actualului oraș Wrocław, Polonia, să eradicheze „corbii de apă”, cum erau denumiți cormoranii, din cauza pagubelor pe care le provocau peștilor. Secole mai târziu, Shakespeare a folosit cormoranul ca simbol al lăcomiei nesățioase.
Între anii 1950 și 1970, populațiile de cormorani au înregistrat o scădere semnificativă din cauza vânătorii și a utilizării pesticidelor. Cu toate acestea, datorită legislației europene și naționale, specia a reușit să își revină. Cormoranul este protejat conform Directivei Păsări a Uniunii Europene, adoptată în 1979 pentru a stopa declinul speciilor de păsări.
În prezent, vânarea cormoranilor este permisă doar în circumstanțe strict reglementate și necesită o justificare specifică pentru fiecare caz. Suedia se numără printre statele care solicită modificarea regulilor actuale. Daniel Liljeberg, secretar de stat pentru afaceri rurale, a argumentat că cormoranii ar trebui să devină o specie vânabilă în cadrul Directivei Păsări. El a susținut, de asemenea, că facilitarea vânătorii de foci ar putea contribui la protejarea stocurilor de pește din Marea Baltică.
Comisia Europeană se află în prezent în proces de evaluare a modului în care funcționează Directiva Păsări și a emis orientări în luna martie referitoare la aplicarea legislației. De asemenea, Bruxellesul sprijină o numărătoare paneuropeană pentru a obține date mai precise cu privire la populațiile de cormorani.
Activiștii de mediu avertizează însă că creșterea presiunii politice ar putea conduce la redeschiderea Directivei Păsări și la modificări extinse ale legislației europene privind protecția mediului înconjurător.
