Secretele dezorientării topografice: Cum unii oameni se pierd în propria lume
Dacă telefonul rămâne fără baterie în timpul unei călătorii, cei mai mulți oameni reușesc, după câteva momente de ezitare, să se orienteze folosind reperele din jur. Pentru persoanele afectate de dezorientarea topografică de dezvoltare (Developmental Topographical Disorientation – DTD), acest lucru este însă aproape imposibil.
Potrivit cercetărilor publicate de The Conversation, această afecțiune poate afecta până la una din 30 de persoane, deși multe cazuri rămân nediagnosticate deoarece sunt puse pe seama faptului că cineva este pur și simplu „slab la orientare”.
O echipă de cercetători încearcă să înțeleagă mai bine o formă particulară a acestei tulburări, pe care propune să o numească „atopie”. Persoanele cu atopie nu dezvoltă însă această hartă. Ele recunosc foarte bine clădirile, magazinele sau alte repere familiare, dar nu reușesc să le integreze într-o imagine coerentă a spațiului.
Din acest motiv, o abatere minoră de la traseul obișnuit poate deveni extrem de dificilă. Un drum închis, o intersecție ratată sau abordarea unei clădiri dintr-o direcție diferită sunt suficiente pentru ca persoana să nu mai știe unde se află și cum să ajungă la destinație.
În timp, multe persoane ajung să depindă complet de aplicațiile de navigație sau evită să călătorească singure. Cercetătorii atrag atenția că acest comportament este adesea interpretat greșit drept lipsă de atenție, anxietate sau chiar inteligență scăzută, deși nu există nicio legătură între aceste aspecte.
Veștile sunt încurajatoare. Dezorientarea topografică de dezvoltare nu este o boală degenerativă, iar capacitatea de orientare poate fi îmbunătățită prin exercițiu. Pornind de la aceste rezultate, cercetătorii testează în prezent un program virtual de antrenament cu durata de șase săptămâni, conceput special pentru persoanele cu atopie.
