Soluții pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz
Războiul dintre SUA și Israel cu Iranul a dus la cea mai mare întrerupere din istorie a aprovizionării globale cu petrol și gaze, din cauza blocării de către Iran a traficului prin strâmtoare, care gestionează aproximativ 20% din fluxurile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate, conform Reuters. Sute de petroliere și alte nave, precum și 20.000 de marinari, sunt blocați în Golful Persic de la începutul războiului, pe 28 februarie. Un armistițiu de două săptămâni a intrat în vigoare pe 8 aprilie, iar președintele american Donald Trump a declarat miercuri că războiul este aproape de final, dar controlul asupra Strâmtorii Ormuz rămâne o problemă cheie în cadrul negocierilor.
O sursă anonimă a dezvăluit că Iranul ar putea permite navelor să utilizeze partea omaneză a strâmtorii fără a fi atacate, însă detaliile privind eliminarea eventualelor mine sau accesul navelor legate de Israel nu au fost încă clarificate. Propunerea iraniană depinde de acordul SUA, esențial pentru avansarea discuțiilor privind Strâmtoarea Ormuz.
În paralel, o sursă occidentală din domeniul securității a menționat că planul de permitere a trecerii navelor prin apele teritoriale ale Omanului este în curs de elaborare, fără a exista un răspuns oficial din partea Washingtonului. Strâmtoarea Ormuz, un important coridor maritim între Golful Persic și Oceanul Indian, este vitală pentru aprovizionarea globală cu energie și alte bunuri esențiale.
Propunerea Iranului ar reprezenta o schimbare de direcție față de măsurile agresive anunțate anterior, cum ar fi taxa pentru trecerea navelor sau impunerea suveranității asupra strâmtorii, acțiuni considerate drept încălcări ale convențiilor maritime internaționale. Organizația Maritimă Internațională a ONU a respins ideea taxării navelor de către Iran, considerând-o un precedent periculos.
În contextul tensiunilor, SUA au impus restricții asupra navelor petroliere iraniene, iar traficul maritim a fost sever afectat. Propunerea Iranului ar putea restabili statu quo-ul în ceea ce privește navigația în Strâmtoarea Ormuz, menținut timp de decenii prin acorduri internaționale și sistemul de separare a traficului pe două sensuri adoptat de ONU în 1968.
Strâmtoarea Ormuz, o fâșie de apă de doar 34 km lățime între Iran și Oman, asigură trecerea de la Golful Persic la Oceanul Indian și este o rută principală pentru aprovizionarea cu energie din Orientul Mijlociu și alte bunuri vitale, inclusiv îngrășăminte. Propunerea ar fi primul pas vizibil al Teheranului de a se retrage de la ideile mai combative lansate în ultimele săptămâni, care includeau taxarea navelor pentru trecerea prin calea navigabilă internațională și impunerea suveranității asupra strâmtorii, considerate de industria globală a transportului maritim ca măsuri unilaterale fără precedent, care încalcă convențiile maritime.
Țările membre ale Organizației Maritime Internaționale a ONU, reunite la Londra în această săptămână, au respins ideea impunerii de către Iran a unei taxe pentru navele care utilizează strâmtoarea, despre care OMI a afirmat că ar „crea un precedent periculos”. Propunerea Iranului ar fi, de asemenea, primul pas către restabilirea statu quo-ului privind navigația prin strâmtoare, care a fost în vigoare timp de decenii, în ciuda confiscărilor periodice de către Iran a navelor care traversau calea navigabilă. Așa-numitul sistem de separare a traficului în două sensuri, adoptat de agenția ONU pentru transport maritim în 1968 cu acordul țărilor din regiune, a creat actualul sistem de rutare a navelor, care împarte coridoarele de navigație prin apele iraniene și omaneze. Luni, SUA au impus un blocaj asupra navelor petroliere care părăsesc porturile iraniene, iar traficul maritim general a rămas redus la minimum începând cu 28 februarie.
