Fostul lider NATO propune o nouă alianță europeană de apărare în contextul incertitudinilor legate de securitatea SUA
Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a pledat pentru o nouă alianță europeană de apărare, subliniind că NATO în forma sa actuală nu mai este suficientă, pe măsură ce crește incertitudinea cu privire la angajamentele de securitate ale SUA. Rasmussen a avertizat că asistăm la o dezintegrare a NATO, iar această situație prezintă pericole semnificative pentru Europa, conform declarațiilor sale pentru WELT.
În viziunea sa, președintele Trump a generat îndoieli considerabile cu privire la implicarea sa în cadrul Articolului 5 și a apărării Europei, ceea ce a condus europenii la concluzia că este necesar să-și asume responsabilitatea proprie pentru securitatea continentului. Propunerea lui Rasmussen constă în crearea unei ‘coaliții a celor dispuși’, formată din state europene pregătite să organizeze apărarea continentului independent de structurile actuale ale NATO sau UE.
Rasmussen subliniază necesitatea unor noi strategii de apărare și a unei capacități militare consolidate pentru Europa, argumentând că este esențială intensificarea producției de armament și muniții. Propunerea sa ridică semne de întrebare asupra viabilității planurilor de apărare regională ale NATO în lipsa unui angajament puternic al SUA.
În cadrul noii alianțe propuse, participarea statelor ar fi condiționată de respectarea unor criterii stricte, inclusiv alocarea a 5% din PIB pentru apărare. Rasmussen subliniază importanța integrării Ucrainei într-un cadru european de securitate, considerând că aceasta ar putea deveni un pilon crucial împotriva Rusiei.
În ciuda propunerilor sale, Rasmussen recunoaște importanța continuă a NATO în asigurarea securității europene, menționând că alianța rămâne fundamentul apărării, cu umbrela nucleară americană oferind o garanție supremă. Cu toate acestea, el susține că Europa ar trebui să-și asigure propria apărare convențională.
Apelul lui Rasmussen pentru o nouă alianță reflectă o schimbare semnificativă în perspectiva sa politică, trecând de la o susținere puternică a legăturilor transatlantice la o abordare mai autonomă a securității europene. Adaptarea la o nouă realitate geopolitică, fără a mai depinde exclusiv de SUA, Rusia sau China, devine o prioritate în contextul actual al relațiilor internaționale.
