Transformarea Economică a Uzinei Mecanice Orăștie
Uzina Mecanică Orăștie a fost blocată ani la rând între conduceri interimare, influențe politice și absența comenzilor militare, iar astăzi își menține activitatea datorită producției civile. Liniile de producție dedicate armamentului au fost fie conservate, fie dezmembrate, iar infrastructura industrială se deteriorează constant din lipsa investițiilor și a interesului autorităților centrale, conform informațiilor oferite de G4Media.
Nicolae Staicu, angajat la Uzina Mecanică Orăștie de aproape patru decenii, mărturisește despre transformarea uriașă prin care a trecut uzina. De la aproximativ 5.000 de angajați și producția de aruncătoare de grenade AG7 destinate exportului, la doar circa 90 de salariați în prezent, evoluția este semnificativă. Staicu rememorează perioada în care România se număra printre liderii mondiali în producția de armament. Cu toate acestea, după căderea regimului comunist, contractele externe au dispărut, iar restructurările au afectat profund uzina din Orăștie.
În 1998, Nicolae Staicu a fondat Sindicatul „Speranța” într-o încercare de a menține activitatea fabricii. În prezent, compania se bazează aproape exclusiv pe producția civilă, care abia acoperă costurile salariale conform liderului sindical. O problemă majoră o reprezintă datoria istorică de peste 311 milioane de lei, provenită dintr-un proiect început în anii ’90 pentru o linie de producție de tuburi de presiune din fontă ductilă.
Deși au existat discuții avansate cu investitori saudiți pentru producția de țevi, negocierile pentru formarea unei societăți mixte au fost abandonate definitiv în 2003. Astfel, Uzina Mecanică Orăștie se confruntă cu provocări economice semnificative, dar încearcă să se adapteze la cerințele pieței actuale pentru a-și asigura viabilitatea pe termen lung.
