Controversa desemnării premierului: Tabăra Bolojan vs. Președintele Dan
Într-o mișcare surprinzătoare, tabăra condusă de Ilie Bolojan intenționează să aducă o problemă de fond în atenția Curții Constituționale a României, legată de desemnarea lui Adrian Veștea din PNL drept premier. Această acțiune vine în contextul în care președintele Nicușor Dan nu a mai organizat consultări, după retragerea lui Eugen Tomac, conform articolului 103 din Constituție.
Articolul 103, cunoscut și ca Învestitura, stipulează clar că: „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care deține majoritatea absolută în Parlament sau, în lipsa acestei majorități, a partidelor reprezentate în Parlament”.
Pe de altă parte, susținătorii președintelui Nicușor Dan argumentează că desemnarea lui Adrian Veștea drept premier s-a desfășurat conform aceleiași proceduri legale, deoarece Eugen Tomac și-a depus mandatul de premier desemnat. Cu toate acestea, atât Constituția, cât și Curtea Constituțională a României nu au oferit până acum clarificări cu privire la posibilitatea ca președintele să desemneze un nou candidat pentru funcția de prim ministru în cazul în care un premier desemnat anterior renunță la mandatul său.
O serie de decizii ale Curții Constituționale din ultimii 12 ani stabilesc limita puterii președintelui României în desemnarea premierului, conform articolului 103 din Constituție. Conform CCR: „Premierul desemnat nu este o alegere exclusivă a Președintelui României. Constituția nu permite exercitarea discreționară a competenței Președintelui României”.
Ultima decizie a Curții Constituționale pe această temă a fost în 2020, într-un conflict juridic de natură constituțională între Președintele României (Klaus Iohannis) și Parlament, când fostul președinte l-a desemnat pe Ludovic Orban ca premier al României, după ce acesta fusese demis prin votul Parlamentului. Decizia CCR a subliniat faptul că „candidatul desemnat de Președinte la funcția de prim-ministru nu reprezintă o alegere exclusivă a Președintelui, ci este rezultatul unor consultări și negocieri între acesta și partidul politic care deține majoritatea absolută în Parlament sau partidele parlamentare, în lipsa unei majorități”.
Concluziile CCR din deciziile anterioare, precum cele din 2018 și 2014, sunt extrem de relevante în contextul actual. Ele subliniază că președintele României, în desemnarea premierului, nu poate acționa independent de partidele parlamentare, rezultate din alegerile democratice. Interpretarea și aplicarea articolului 103 din Constituție trebuie să respecte atât litera, cât și spiritul legii, care nu permit o abordare discreționară din partea președintelui în acest proces crucial pentru funcționarea instituțiilor statului.
