Anatomia deciziilor privind achizițiile de vaccinuri anti-COVID în România: de la propunere la litigiu cu Pfizer
Un set de documente recent obținute dezvăluie culisele procesului prin care vaccinurile anti-COVID ajungeau în România, detaliind traseul de la propunere la implementare. La fel, se aruncă lumină asupra disputelor care au dus la un litigiu între România și Pfizer, soldat cu despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro.
În iunie 2020, Comisia Europeană a pus bazele unui mecanism de achiziție centralizată a vaccinurilor pentru toate statele membre. României i-a fost repartizată o cotă de 4,26%. Deciziile legate de achiziții erau centralizate la nivelul prim-ministrului, iar implementarea era responsabilitatea Ministerului Sănătății.
Documentele obținute de G4Media arată că premierul era cel care aproba achizițiile, având un termen de 5 zile pentru a decide. Dacă nu transmitea un refuz explicit în acest interval, achiziția era considerată aprobată. Ulterior, ministrul Sănătății era responsabil de semnarea documentelor de comandă.
În paralel, un alt set de documente relevă disputa dintre România și Pfizer în privința unui contract pentru 39 de milioane de doze de vaccin. După eșuarea unei renegocieri cu Comisia Europeană, România a ratat termenul limită pentru acceptarea unui amendament la contract și a fost dată în judecată de Pfizer.
Fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a subliniat că deciziile legate de achiziții erau luate la nivel guvernamental, fără implicarea directă a ministerului pe care îl conducea. Acest lucru a condus la situația în care România a fost obligată să plătească despăgubirile către Pfizer, în urma unor decizii centrale.
În final, documentele obținute oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care s-au luat deciziile privind achizițiile de vaccinuri anti-COVID în România și consecințele acestora asupra bugetului și relațiilor contractuale ale țării.
