Evoluția deficitului comercial în sectorul preparatelor din fructe și legume în România
În anul 2025, deficitul comercial la preparatele din fructe și legume din România a înregistrat o scădere semnificativă, ajungând la 513 milioane de euro. Aceasta a fost prima scădere înregistrată în ultimul deceniu, însă această evoluție nu a fost determinată de o creștere a exporturilor, ci mai degrabă de o reducere a importurilor, care au înregistrat un declin de 5%.
România continuă să exporte anual preparate din fructe și legume în valoare de peste 130 de milioane de euro, însă acest avans nu a fost suficient pentru a echilibra balanța comercială. Categoria preparatelor din fructe și legume cuprinde o varietate de produse precum conserve, bulion, murături, dulceață, compoturi sau legume congelate și reprezintă a patra cea mai importantă categorie din punct de vedere al valorii importurilor.
În ultimul deceniu, atât importurile, cât și deficitul comercial din sectorul preparatelor din fructe și legume s-au dublat, pe fondul lipsei unei capacități interne de producție care să acopere cererea. Cele mai importate produse sunt legumele preparate, congelate sau necongelate, care reprezintă peste 40% din totalul importurilor din această categorie, urmate de conservele de fructe.
Pe piața românească se regăsesc tot mai multe produse din import, de la mazăre congelată din Polonia și spanac ambalat în Belgia, până la bulion realizat din concentrat de tomate provenit din afara Uniunii Europene. Consumatorii români sunt tot mai atrași de produsele de import, datorită diversificării consumului și presiunii pe preț.
Unul dintre principalele motive pentru dependența României de importuri în acest sector este lipsa capacităților de procesare interne. Deși există producție locală de fructe și legume, infrastructura industrială nu este suficient dezvoltată pentru a transforma materia primă în produse cu valoare adăugată. Pe piață activează doar câțiva producători mari, în timp ce restul operează la scară mică.
Producătorii locali se confruntă cu costuri ridicate, un sezon de producție mai scurt și mai puține spații protejate comparativ cu alte state din regiune precum Turcia, Grecia, Spania sau Polonia. Investițiile în procesare rămân limitate, însă există proiecte în derulare prin programul INVESTALIM, care ar putea aduce îmbunătățiri în viitorul apropiat.
