Evoluția globală a producției de pește și impactul asupra României
La nivel global, cererea în creștere pentru produse din pește și fructe de mare a pus o presiune tot mai mare asupra stocurilor de pește sălbatic, iar dezvoltarea acvaculturii – creșterea peștilor în medii controlate – a redus această presiune. În prezent, producția din acvacultură a depășit capturile de pește din mediul natural. Potrivit analizei, citate de ZF, populația lumii s-a dublat în ultimii 50 de ani, consumul mediu pe cap de locuitor s-a dublat, iar producția mondială de pește și fructe de mare a crescut de patru ori față de acum o jumătate de secol.
În anii 1960, acvacultura era o activitate de nișă, cu o producție de numai câteva milioane de tone anual. Ritmul de creștere s-a accelerat la sfârșitul anilor 1980, astfel că în 1990 producția ajunsese la 17 milioane de tone. În prezent, la nivel mondial se produc peste 100 de milioane de tone de pește prin acvacultură. În 2023, ultimul an pentru care există date disponibile, producția mondială de pește capturat din mări și oceane a fost de 88 de milioane de tone, cea mai mare parte provenind din Asia de Est și regiunea Pacificului, cu 36 de milioane de tone. În același timp, producția din acvacultură a urcat la 127 de milioane de tone, de la doar 2 milioane de tone în anii 1960. Capturile de pește sălbatic nu au mai crescut de la începutul anilor 1990.
Situația din România: În România, însă, evoluția este inversă. În anii 1960, producția de pește din acvacultură era de 13.700 de tone, iar în 2023 a coborât la 11.200 de tone. În perioada comunistă și chiar la începutul anilor 1990, România depășea 50.000 de tone de pește din acvacultură, însă în ultimele trei decenii sectorul a intrat pe un trend descendent. Producția a scăzut până la 8.000 de tone în 2014, a revenit temporar la circa 13.000 de tone în 2015-2016, iar ulterior a coborât din nou la 11.200 de tone. Și pescuitul a urmat o traiectorie similară. Dacă în 1960 România avea o producție de aproximativ 24.300 de tone, în 2023 aceasta a ajuns la doar 6.613 tone. La finalul anilor 1990, capturile depășeau 200.000 de tone, în principal din Marea Neagră, însă o parte din flotă a fost vândută sau scoasă din uz, au fost introduse noi reguli, legislația s-a modificat, iar activitatea a devenit tot mai puțin atractivă.
Pe fondul acestui declin, România importă în prezent peste 100.000 de tone de pește și produse din pește, de zece ori mai mult decât exportă, iar producția internă acoperă doar 13% din consum. Datele INS arată că, în ultimii ani, consumul total de pește al românilor s-a menținut relativ constant, la 6,4 – 6,5 kilograme pe cap de locuitor pe an, echivalentul a aproximativ 122.000 de tone anual. După orez, unde gradul de autoaprovizionare este de 8%, peștele și produsele din pește reprezintă categoria agroalimentară de bază cu al doilea cel mai redus grad de acoperire din producția locală. Importurile de pește și preparate din pește se apropie de 500 de milioane de euro.
În acest context, autoritățile încearcă relansarea sectorului. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a anunțat planuri de dezvoltare a acvaculturii românești și a semnat un memorandum de înțelegere care vizează exportul mai multor produse agroalimentare în China, inclusiv din acest sector.
Pentru a reduce dependența de importuri și a stimula producția internă de pește, autoritățile române încearcă să revigoreze sectorul piscicol. În final, importurile de pește și preparate din pește se apropie de 500 de milioane de euro, iar acest demers are ca obiectiv principal creșterea producției interne și menținerea unui echilibru în piața de pește din România.
