Mineriada din iunie 1990: un moment de cotitură în istoria post-revoluționară a României
În urmă cu 36 de ani, pe 13 iunie 1990, România era martora unuia dintre cele mai întunecate capitole din istoria sa recentă. Evenimentele au avut loc în contextul unor proteste ample care au avut loc în Piața Universității din București, începute în luna aprilie a aceluiași an.
Protestatarii, revoltați de lipsa aplicării punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care viza interzicerea foștilor activiști comuniști și ofițeri ai Securității de a ocupa funcții publice, cereau schimbări în conducerea țării. Președintele de atunci, Ion Iliescu, i-a catalogat pe manifestanți drept „golani”, iar tensiunile au escaladat rapid.
Pe 13 iunie, forțele de ordine au intervenit pentru a evacua Piața Universității, declanșând un val de violențe și haos în Capitală. Clădiri precum sediul Poliției Capitalei, Ministerul de Interne și Televiziunea Română au fost atacate și incendiate, iar situația a devenit din ce în ce mai tensionată.
Minerii din Valea Jiului au fost aduși în București pe 14 iunie, fiind trimiși să reprime protestele. Aceștia au vandalizat Universitatea din București și au agresat studenți și civili neimplicați. Sedii ale partidelor de opoziție și redacții critice au fost, de asemenea, vizate, iar violențele au marcat ziua de 14 iunie ca fiind cea mai întunecată din acel episod tragic.
În total, patru persoane au fost ucise prin împușcare, iar peste 1.388 de oameni au fost răniți în urma Mineriadei din iunie 1990. Aproximativ 1.250 de persoane au fost duse în centre de detenție, iar dosarul acestor evenimente tulburătoare rămâne deschis și fără o soluție clară la peste trei decenii de la producerea lor.
