Iranul rezistă în fața presiunilor de război: strategia Teheranului și provocările pentru Washington
Pe măsură ce războiul intră în cea de-a patra săptămână, Teheranul nu doar că refuză negocierile, dar își intensifică acțiunile, inclusiv asupra statelor din jur. Potrivit unor diplomați europeni și unui oficial arab, citați de The Washington Post, conducerea iraniană pariază că poate „crește costurile” mai rapid decât Washingtonul le poate controla prin forță militară.
Controlul asupra Strâmtorii Hormuz, prin care tranzitează aproximativ o cincime din transporturile globale de combustibil, este elementul central al strategiei. Iranul a restricționat parțial circulația în zonă, ceea ce a generat deja turbulențe pe piețele energetice.
Conflictul s-a extins dincolo de granițele Iranului, ajungând să vizeze infrastructura energetică din statele din Golf. Iranul a răspuns unor atacuri asupra propriilor instalații prin lovituri în Qatar, Arabia Saudită și Kuweit, amplificând îngrijorările privind securitatea aprovizionării globale cu energie.
Deși state precum Qatar și Oman au încercat să medieze un posibil armistițiu, Iranul a transmis că nu este dispus să accepte o oprire rapidă a luptelor. Iranul nu este dispus la un armistițiu prematur, a spus un diplomat iranian, care a precizat că Teheranul ar accepta negocieri doar dacă atacurile sunt oprite și dacă primește garanții de „neagresiune”, inclusiv compensații pentru pagubele provocate de război.
Potrivit Pentagonului, Statele Unite și Israelul au lovit peste 15.000 de ținte în Iran, distrugând infrastructură militară și administrativă și eliminând lideri de rang înalt. Ministerul iranian al Sănătății susține că peste 1.200 de civili au fost uciși, inclusiv într-un atac asupra unei școli soldat cu peste 160 de victime, majoritatea copii.
În pofida mesajelor publice de sfidare, inclusiv declarații potrivit cărora Iranul va ieși „mai puternic” din conflict, există îngrijorări serioase în interiorul regimului privind costurile pe termen lung. Analiștii spun că strategia actuală poate funcționa pe termen scurt, dar riscă să se întoarcă împotriva Iranului. Iranul nu și-a atins încă obiectivul, încearcă în continuare să ridice costurile.
