Impactul schimbărilor climatice asupra duratei verii: consecințe pentru agricultură, mediu și sănătate
Anotimpurile se schimbă cu o viteză alarmantă, afectând tranzițiile de la primăvară la vară și de la vară la toamnă. În special, zonele de coastă din emisfera nordică sunt martore la creșteri bruste ale duratei verii, conform unui nou studiu. Aceste schimbări rapide au impact asupra agriculturii, aprovizionării cu apă, sistemelor energetice și sănătății umane.
Cercetătorii au analizat evoluția temperaturii în perioada cuprinsă între anii 1961 și 2023, concentrându-se pe zonele uscate, oceane și zonele de coastă din ambele emisfere. Studiul a inclus și observații asupra tendințelor din 10 orașe globale. Datele arată că între anii 1990 și 2023, durata medie a verii a înregistrat o creștere de aproximativ 6 zile pe deceniu, comparativ cu doar 4 zile în deceniile anterioare până la începutul anilor 2010.
În cazul unor orașe precum Sydney, temperaturile de vară s-au extins acum pe o durată de aproximativ 130 de zile, față de 80 de zile în 1990, cu o creștere de 15 zile pe deceniu. La Toronto, verile se prelungesc cu opt zile pe deceniu, conform constatărilor. Aceste schimbări au consecințe concrete, precum înflorirea prematură a florilor înaintea activității polenizatorilor, necesitatea semănării culturilor mai devreme și creșterea riscului de inundații ca urmare a topirii rapide a zăpezii primăvara.
Specialiștii avertizează că schimbările rapide în durata verii afectează nu doar mediul înconjurător, ci și viața vegetală, animală și societatea umană în ansamblu. Propunând o nouă abordare în măsurarea anotimpurilor, cercetătorii sugerează definirea verii prin depășirea mediei istorice de temperatură pentru fiecare regiune în parte. Această metodă ar putea oferi o perspectivă mai clară asupra schimbărilor climatice și a impactului acestora asupra duratei și intensității verii.
Prin combinarea temperaturii cu durata perioadelor calde, o nouă metodă de măsurare a căldurii acumulate a fost propusă. Din anul 1990, căldura estivală acumulată în emisfera nordică a crescut de trei ori mai rapid decât în perioada 1961–1990, subliniind amploarea schimbărilor climatice și necesitatea de acțiune promptă pentru a gestiona consecințele acestor modificări semnificative în durata și intensitatea verii.
