Explorând controversa consumului speciilor invazive pentru a gestiona invaziile biologice
Speciile invazive reprezintă una dintre principalele amenințări pentru biodiversitate, ecosisteme, economie și bunăstarea umană. Odată stabilite în mediul natural, controlul populațiilor lor devine o sarcină extrem de complexă și, în multe cazuri, aproape imposibil de gestionat.
Printre opțiunile pentru gestionarea și controlul acestora se află „tendința în creștere” de a promova exploatarea lor comercială. Concluziile studiului au fost publicate într-un articol în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, în care se avertizează că „invazivorismul” nu constituie o soluție fiabilă la problema invaziilor biologice. De fapt, afirmă autorii, în majoritatea cazurilor, interesele economice asociate acestor abordări tind să perpetueze sau să agraveze problema.
„Invazivorismul” se bazează pe ideea că consumul unei specii invazive generează venituri, în timp ce impactul acesteia este redus. Totuși, „realitatea este mult mai complexă și, în multe cazuri, atunci când problema devine o afacere, apare o rezistență în a o elimina”, a avertizat Fran Oficialdegui, cercetător la Stația Biologică Doñana și autor principal al articolului.
În ultimii ani, campaniile care încurajează consumul de specii invazive au câștigat tot mai multă vizibilitate, fiind promovate de administrații, companii și chiar organizații de conservare. Sloganuri precum „Dacă nu le poți învinge, mănâncă-le!” au devenit populare ca simbol al inițiativelor mediatice care promovează valorificarea unor specii invazive precum peștele leu, racul roșu de mlaștină, nutria, crapul asiatic sau crabul albastru.
Articolul oferă drept exemplu cazul crabului de Kamchatka (Paralithodes camtschaticus), o specie introdusă de Uniunea Sovietică în Marea Barents în anii ’60, care a generat o invazie semnificativă. Exploatat intens și comercializat de atunci (în Spania se vinde sub denumirea de „picioare rusești”), când populația invazivă a început să prezinte semne de supraexploatare, au fost impuse restricții la pescuit pentru a asigura sustenabilitatea activității comerciale.
Pentru autorii studiului, exploatarea comercială a speciilor invazive poate fi o opțiune acceptabilă în anumite contexte, în special pentru speciile deja abundente și larg răspândite, pentru care nu există opțiuni viabile de control sau eradicare. O strategie de gestionare orientată spre controlul unei specii invazive necesită, potrivit studiului, cunoștințe ecologice integrate într-un context socio-economic, care să permită stabilirea unor obiective de reducere a distribuției și abundenței, evaluate prin indicatori adecvați.
