Descoperirea revoluționară din sângele pitonilor: pista pentru tratamente inovatoare de slăbire
Pitonii sunt cunoscuți pentru metabolismul lor extrem, capabili să treacă luni întregi fără hrană, urmată de consumul unei prăzi întregi. Această adaptare unică a fost subiectul unui studiu recent care ar putea schimba perspectivele asupra tratamentelor de slăbire, conform Science Alert.
Metabolismul pitonilor se accelerează de 40 de ori după o masă, inima lor poate crește cu până la 24,5%, iar microbiomul intestinal este pregătit să reacționeze rapid la aportul sporadic de hrană. Aceste caracteristici au stârnit interesul cercetătorilor pentru posibila valorificare a produselor secundare ale bacteriilor intestinale ale șerpilor în beneficiul umanității.
Studiul realizat de biologii Leslie Leinwand de la Universitatea din Colorado Boulder și Jonathon Long de la Stanford University s-a concentrat pe analiza sângelui pitonilor regius și pitonilor birmanezi după masă. Rezultatele au relevat prezența a 208 metaboliți diferiți, dar unul a atras atenția cercetătorilor în mod special: para-tiramină-O-sulfat (pTOS).
Nivelurile de pTOS au crescut de 1.000 de ori în sângele pitonilor după masă. Acest compus, generat de bacteriile intestinale în procesul de descompunere a tirozinei, a stârnit curiozitatea oamenilor de știință pentru posibilele sale aplicații. Studiile preliminare sugerează că pTOS ar putea influența apetitul uman după masă, oferind o perspectivă interesantă pentru cercetările viitoare.
Experimentele pe șoareci au arătat că administrarea de pTOS a determinat scăderea consumului de hrană fără efecte secundare semnificative. Pierderea în greutate a survenit fără probleme gastrointestinale, pierdere musculară sau scăderi de energie, ceea ce deschide noi direcții în dezvoltarea tratamentelor pentru obezitate. Atât la șoareci, cât și la pitoni, pTOS a activat neuroni în hipotalamusul ventromedial, regiunea creierului responsabilă de controlul sațietății și al echilibrului energetic, oferind noi perspective asupra modului în care această moleculă ar putea influența metabolismul uman.
