Adaptarea genetică rară a populației din Munții Anzi la arsenic
Situl arheologic din San Antonio de los Cobres, situat la o altitudine de aproximativ 3.775 de metri, este martorul unei descoperiri remarcabile care a captivat comunitatea științifică. Locuit timp de cel puțin 7.000 de ani, această regiune a fost supusă unei expuneri îndelungate la niveluri extrem de toxice de arsenic în apa fântânilor locale.
Până în 2012, conținutul de arsenic din aceste surse de apă ajungea la aproximativ 200 de micrograme pe litru, depășind de 20 de ori limita recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, care este de 10 micrograme pe litru. Cu toate acestea, locuitorii din San Antonio de los Cobres au demonstrat o abilitate remarcabilă de a procesa arsenicul într-un mod inedit.
Studiile efectuate au relevat faptul că acești locuitori produc mai puțin monometilarsonic (MMA), forma intermediară extrem de periculoasă, și mai mult dimetilarsonic (DMA), care poate fi eliminată mai ușor din organism prin urină. Acest lucru sugerează o adaptare genetică excepțională a populației locale la prezența arsenicului în mediul lor.
Echipa de cercetători de la Universitatea Uppsala, condusă de Carina Schlebusch și Lucie Gattepaille, a analizat ADN-ul a 124 de femei din San Antonio de los Cobres. Aceștia au identificat un grup de variante genetice apropiate de gena AS3MT (arsenic (+3 oxidation state) methyltransferase), recunoscută pentru rolul său în metabolizarea arsenicului.
Variantele genetice identificate au fost mult mai frecvente în rândul populației argentinene comparativ cu populațiile din Peru și Columbia. Aceste rezultate sugerează că selecția naturală a favorizat persoanele purtătoare ale acestor variante genetice, care au capacitatea de a reduce acumularea formelor intermediare toxice de arsenic și de a facilita eliminarea eficientă a acestuia din organism.
Studiul, publicat în prestigiosul jurnal Molecular Biology and Evolution, reprezintă un exemplu concret al adaptării umane la un stres chimic sever și ar putea oferi noi perspective asupra altor populații andine expuse pe termen lung la arsenic. Cercetătorii subliniază faptul că purtătorii acestor variante genetice au avut un avantaj evolutiv semnificativ în medii extrem de toxice, evidențiind astfel modul în care populațiile umane pot evolua în răspuns la condiții de mediu extreme.
