Descoperă adevărul despre sistemul de pensii: Bismarck, creatorul unei moșteniri neașteptate!
Într-o lume în care ideile despre statul bunăstării sunt adesea considerate progresiste, un nume străvechi revine în prim-plan: Otto von Bismarck. A fost el cu adevărat un vizionar sau doar un politician pragmatic? Află cum acest ultraconservator a pus bazele sistemului de pensii și asistență socială!
Bismarck și nașterea statului bunăstării
În 1879, Bismarck s-a despărțit de Național-Liberali și a format un nou bloc protecționist, impunând măsuri care au ajutat industriile germane să înflorească. A fost un moment crucial în istoria Germaniei, dar adevărata sa moștenire a venit mai târziu. Bismarck a fost primul care a introdus statul bunăstării, dând naștere unor politici care au influențat întreaga lume.
Primul pas: asigurarea muncitorilor
În 1871, Bismarck a creat primul program de asigurări care proteja lucrătorii de accidentele industriale, un pas revoluționar în istorie. A urmat introducerea asigurării publice de sănătate în 1883 și a pensiei publice în 1889, transformând Germania în lider mondial al asistenței sociale.
Un antidot împotriva socialismului
Contrar așteptărilor, Bismarck nu a fost un socialist. Dimpotrivă, a fost un antisocialist notoriu, care a folosit statul bunăstării pentru a preveni răspândirea ideilor socialiste printre muncitori. A înțeles că, pentru a-i ține pe aceștia departe de socialism, era necesar să le ofere o rețea de siguranță socială.
O moștenire controversată
Deși Bismarck a inițiat aceste scheme cu scopul de a menține ordinea capitalistă, mulți socialiști au văzut statul bunăstării ca pe o încercare de a-i cumpăra pe muncitori. După Al Doilea Război Mondial, chiar și partidele de centru-dreapta din Europa au recunoscut importanța acestui sistem pentru stabilitatea politică.
Beneficii „gratuite” sau nu?
O altă neînțelegere frecventă este că statul bunăstării oferă servicii „gratuite”. Realitatea este că aceste beneficii sunt finanțate prin contribuții sociale și impozite. Toată lumea plătește pentru ele, iar cei săraci suportă o povară mai mare prin impozitele indirecte.
Comparativ cu Statele Unite
Un exemplu elocvent este sistemul de sănătate din Statele Unite, care cheltuie cu 40% mai mult din PIB pentru asistență medicală comparativ cu alte țări dezvoltate. De ce? Pentru că sistemul american este fragmentat, iar spitalelor le lipsește puterea de a beneficia de economiile de scară. Aceasta este o dovadă a eficienței sistemelor de sănătate publică, cum ar fi NHS în Marea Britanie, care oferă asistență medicală la costuri mai reduse.
Concluzie: Un sistem construit pe baza unei viziuni pragmatice
Moștenirea lui Bismarck ne oferă o lecție valoroasă: statul bunăstării nu este doar o idee de stânga, ci o strategie pragmatică de menținere a stabilității sociale. Într-o lume plină de incertitudini, asigurările sociale rămân un pilon esențial pentru protecția cetățenilor împotriva șocurilor vieții.
