Analiză detaliată a datoriei guvernamentale a României și Poloniei: Evoluție, Tendințe și Sustenabilitate
Au contat doar deficitele bugetare ridicate post 2020 sau observăm „salturi” importante în ponderea datoriei guvernamentale în PIB din cauza unor șocuri exogene externe – ce rol au avut criza financiară, criza pandemică și războiul din Ucraina în această dinamică? Ce ne spune analiza de sustenabilitate a datoriei guvernamentale pe termen scurt, mediu și lung, realizată de Comisia Europeană, în cazul României și Poloniei? Ce riscuri sunt la adresa / ce factori ajută sustenabilitatea datoriei în cele două țări?
I. Nivelul, structura și dinamica datoriei guvernamentale în România
Ultimele date oficiale publicate de Ministerul Finanțelor arată că datoria guvernamentală a ajuns în decembrie 2025 la 1138 miliarde lei, adică 59,6% din PIB. În structură, 7% din datorie este pe termen scurt și 93% pe termen mediu și lung – ponderea redusă a datoriei pe termen scurt în total este un lucru bun, presiunea acută pe necesarul de finanțare fiind mică. În România, 47% din datorie este în lei, în timp ce 53% este exprimată în valute (euro, dolari, s.a).
Ponderea datoriei guvernamentale în PIB a crescut în ultimul an de la 54,8% la 59,6%. În prezent, probabil, depășim limita prevăzută în Tratatul de la Maastricht ca și criteriu de aderare la zona euro / convergență nominală, de 60% din PIB.
II. Despre cauzele salturilor majore ale datoriei și cheltuielilor cu dobânzile în PIB în România
Așa cum am arătat au existat trei mari șocuri exogene care au condus la creșterea puternică a ponderii datoriei în PIB: criza financiară 2009-2011, criza pandemică 2020-2021 și războiul din Ucraina martie 2022-prezent. Aceste șocuri externe au amplificat dezechilibrele interne, fenomenul de contagiune suprapunându-se celui de cauzalitate cumulativă.
III. Despre analiza sustenabilității datoriei guvernamentale în PIB – România versus Polonia
Conform analizei Comisiei Europene, nu există risc de criză fiscal-bugetară pe termen scurt, nici în România nici în Polonia. Pe termen mediu, România are o traiectorie mai instabilă, iar Polonia ajunge la o pondere a datoriei în PIB mai mare, plecând de la o poziție fiscală mai expansionistă.
Există și factori de risc și factori favorizanți pentru sustenabilitatea datoriei guvernamentale în România și Polonia. În situația țării noastre, principalii factori de risc vin din ponderea relativ ridicată a datoriei deținută de nerezidenți precum și poziția investițională internațională netă, defavorabil. Printre factorii care ajută sustenabilitatea datoriei guvernamentale în România, aș enumera presiunea redusă generată de ponderea mică a datoriei pe termen scurt (7%), ponderea adecvată a datoriei externe în PIB, maturitatea rezonabilă a datoriei, diversificarea bazei de investitori precum și existența unui buffer în Trezorerie care acoperă peste 3 luni din necesarul de finanțare.
