Misterul orașului medieval Tugunbulak
La peste 2.130 de metri altitudine, zona părea la nivelul solului doar un peisaj format din versanți stâncoși și arbori de ienupăr răzleți, potrivit DailyGalaxy. Însă, după ce arheologii au survolat regiunea cu drone echipate cu scanere laser lidar, au apărut contururile unor ziduri de piatră, alei drepte și clădiri masive îngropate sub secole de eroziune și sedimente.
Situl, cunoscut sub numele de Tugunbulak, era menționat în cercetări anterioare, însă adevărata sa dimensiune a rămas necunoscută. Datele obținute în urma a cel puțin 22 de zboruri cu drone au dezvăluit un centru urban fortificat care se întindea pe aproximativ circa 121 de hectare.
Cercetătorii au identificat ziduri monumentale, terase și o structură urbană organizată în formă de grilă, semn al unei planificări deliberate. Dimensiunea așezării este surprinzătoare, deoarece se află la mare altitudine, într-o zonă unde istoricii nu se așteptau să existe un oraș atât de important în Evul Mediu.
Hărțile lidar au fost suficient de detaliate pentru a permite identificarea segmentelor individuale de zid și a fundațiilor clădirilor. Acest lucru a ajutat echipa să stabilească cu precizie locurile unde urmau să fie realizate săpăturile.
Perioada prosperă a orașului
Când au început excavațiile, arheologii au descoperit motivul pentru care orașul fusese construit într-o regiune atât de izolată. În mai multe zone au fost găsite straturi groase de zgură, reziduul rezultat în urma producerii fierului.
În interiorul unei clădiri au fost descoperite cuptoare și instalații de topire, alături de cărbune de ienupăr și peleți de fier. Descoperirile indică existența unei industrii organizate de producție a fierului, care necesita resurse constante, meșteșugari specializați și rețele comerciale capabile să transporte produsele către zonele de câmpie.
Orașul pare să fi prosperat între secolele VI și XI, în perioada în care rutele Drumului Mătăsii legau Asia de Est de zona Mediteranei. Descoperirea sugerează că schimburile comerciale de pe Drumul Mătăsii nu se desfășurau exclusiv prin marile oaze din zonele joase, așa cum se credea până acum.
Mormintele au dezvăluit indicii despre locuitori
Mormintele descoperite pe versanții din apropiere au oferit indicii suplimentare despre locuitorii orașului. Cea mai veche înmormântare datată cu radiocarbon provine din jurul anului 720.
Cercetătorii au observat diferențe în ritualurile funerare: unele trupuri erau orientate spre vest, în anumite morminte au fost găsite resturi de animale, iar obiectele funerare erau rare. Aceste variații sugerează schimbări ale credințelor și ale afilierilor politice de-a lungul existenței orașului.
