Supraviețuitorul Strumei: Povestea tragică a unui tânăr din București și a celor 800 de suflete pierdute
În decembrie 1941, o navă cunoscută sub numele de Struma, denumită și „sicriul plutitor”, a părăsit Portul Constanța cu aproape 800 de evrei la bord, într-o încercare disperată de a scăpa de regimul antisemit condus de Ion Antonescu. Destinația era Palestina, dar drumul spre libertate s-a transformat într-o tragedie fără margini.
Struma era supraaglomerată, veche și cu un motor defect. După săptămâni de așteptare în Istanbul, autoritățile turce au abandonat nava în Marea Neagră, deși nu era navigabilă. O explozie a trimis Struma pe fundul mării, iar dintre cei aproximativ 800 de oameni de la bord, un singur supraviețuitor a ieșit la suprafață: David Stoliar, un tânăr de 19 ani din București.
Tragedia din 24 februarie 1942 a devenit simbolul refuzului lumii de a oferi o cale de scăpare refugiaților evrei în plin Holocaust. Într-o perioadă în care antisemitismul era politică de stat, Struma a reprezentat ultima speranță a unor oameni vânați în propria țară.
Înfruntând condiții inumane pe vas, refugiații au fost blocați în Istanbul timp de zece săptămâni, fără posibilitatea de a debarca. Abandonată în larg, nava a fost torpilată și scufundată, iar cei care au supraviețuit exploziei au murit ulterior din cauza rănilor, înecului și hipotermiei.
Identificat ca fiind rezultatul unui atac al submarinului sovietic Șci-213, scufundarea Strumei a stârnit controverse și a amplificat criticile față de politicile restrictive ale marilor puteri în ceea ce privește imigrația evreiască. David Stoliar, singurul supraviețuitor, a fost martorul unei tragedii fără un singur vinovat, care a rămas vie în memoria colectivă ca un avertisment al ororilor războiului și al indiferenței umane.
