Politica exporturilor din comunism: Cum stocurile de unt expirat au afectat economia și relațiile interne în anii ’80
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a făcut publice două documente din 1986 care aruncă lumină asupra consecințelor politicii economice din ultimii ani ai regimului comunist. În acea perioadă, regimul condus de Nicolae Ceaușescu se concentra pe export pentru a obține valută și a achita datoria externă, în timp ce consumul intern era sever raționalizat.
Produsele destinate exportului trebuiau să aibă o calitate superioară celor disponibile pe piața internă, deoarece trebuiau să concureze pe piețele occidentale. Unul dintre documente, datat octombrie 1986, provenit de la Inspectoratul Județean Alba al Ministerului de Interne, evidențiază stocurile semnificative de unt destinat exportului în URSS.
Întreprinderea de Industrializarea Laptelui din Alba Iulia avea depozitate 73 de tone de unt la Satu Mare, 7 tone într-un alt depozit din același oraș, 80 de tone în depozitul frigorific portuar din Constanța și încă 130 de tone în propriile spații. Cu toate acestea, o mare problemă apărea în ceea ce privește termenul de garanție, care expirase pentru o cantitate semnificativă de unt.
Conducerea unității a decis să schimbe etichetele cu data fabricației pentru a da impresia că produsul era încă în termen. Cu toate acestea, raportul avertiza că exista riscul ca partenerii externi să returneze marfa, deoarece untul își schimbase culoarea și gustul.
Situația s-a agravat în luna noiembrie 1986, conform celui de-al doilea document publicat de CNSAS. Întreprinderea din Alba Iulia avea acum 170 de tone de unt destinat exportului, dintre care aproximativ 90 de tone depășiseră termenul de garanție și nu mai puteau fi exportate.
Conducerea întreprinderii a cerut permisiunea de a vinde untul expirat pe piața internă pentru a evita pierderile, însă aprobarea nu a fost acordată. Angajații au avut de suferit din cauza scăderii vânzărilor, iar nemulțumirea lor era evidentă, având în vedere că hrana putrezea în depozite în timp ce familiile lor sufereau lipsuri.
