Marea Britanie post-Brexit: o decadă de haos și divizare
Prim-ministrul conservator David Cameron, care a convocat referendumul, dar a militat pentru rămânerea Marii Britanii în Uniune, și-a dat demisia a doua zi, arată AP. Toți succesorii săi s-au luptat, în mare parte fără succes, cu consecințele acelei rupturi. Cel mai recent este prim-ministrul laburist Keir Starmer, care a anunțat luni că demisionează după doi ani de economie stagnantă, guvern disfuncțional și un electorat divizat și dezamăgit. Toate acestea sunt moșteniri, cel puțin parțial, ale Brexitului.
Campania pentru Brexit a canalizat nemulțumirea Susținătorii Brexitului au promis că părăsirea blocului politic și economic, care număra atunci 28 de state membre, va permite Regatului Unit să „recâștige controlul” asupra legilor, economiei și frontierelor sale. În timp ce campania pentru „rămânere” s-a concentrat în mare parte pe dezavantajele economice ale ieșirii, tabăra „ieșirii” a mizat pe emoții. „Putem vedea pajiștile însorite dincolo. Cred că am fi nebuni să nu profităm de această șansă unică în viață de a trece prin acea ușă”, a declarat Boris Johnson, unul dintre principalii susținători ai Brexitului, care a devenit ulterior prim-ministru, cu câteva săptămâni înainte de referendum.
Realitatea dură s-a ciocnit curând cu promisiunile îndrăznețe ale susținătorilor Brexitului privind controlul imigrației, acordurile comerciale, mai mulți bani pentru serviciile publice și sfârșitul reglementărilor complexe provenite de la Bruxelles. Negocierile acide privind ieșirea din UE s-au prelungit ani de zile. Marea Britanie a părăsit oficial Uniunea Europeană pe 31 ianuarie 2020, urmată de o perioadă de tranziție de 11 luni până la separarea definitivă.
Partidele politice s-au divizat În timpul negocierilor de ieșire, conservatorii care doreau un Brexit mai moderat și legături mai strânse cu UE au fost îndepărtați din partid de facțiunea triumfătoare a susținătorilor Brexitului. Partidul Laburist, deși mult mai pro-UE, se confruntă și el cu o diviziune internă între cei care doresc o apropiere de blocul comunitar sau chiar reintegrarea în acesta și liderii de vârf precum Starmer, care vor să evite redeschiderea vechilor răni. La un deceniu distanță, milioane de alegători au părăsit cele două mari partide în favoarea unor alternative, printre care Partidul Verde, de orientare de stânga, și Reform UK, de extremă dreaptă, condus de Nigel Farage.
Cinismul și violența politică au luat amploare Economia s-a confruntat cu dificultăți în ultimul deceniu, întreprinderile întâmpinând noi bariere în comerțul cu vecinii cei mai apropiați ai Marii Britanii, deși Brexit-ul nu este singura cauză a creșterii economice scăzute. Pandemia de COVID-19, războiul dintre Rusia și Ucraina și conflictul cu Iranul au jucat, de asemenea, un rol important. Brexit-ul nu a reușit să calmeze dezbaterea privind imigrația, care a devenit din ce în ce mai aprinsă, indiferent de cifre. Migrația netă a crescut după Brexit la peste 900.000 în 2023, înainte de a scădea la 171.000 anul trecut. Cinismul a crescut, iar încrederea în politicieni a scăzut drastic. În ultimii ani, agitatorii au alimentat violențele stradale împotriva imigrației, în urma unor infracțiuni comise de imigranți sau despre care s-a raportat în mod fals că ar fi fost comise de aceștia.
