Explorând misterul exoplanetei WASP-121b: atmosferă haotică și ploi de metale
Observațiile recente realizate cu Telescopul Spațial James Webb (JWST) dezvăluie un tablou fascinant al unei lumi exotice, unde vânturile hipersonice și procesele fizice unice creează un mediu extrem de contrastant, informează Space.
Exoplaneta WASP-121b, cunoscută sub numele de „Jupiter ultra-fierbinte”, orbitează la o distanță extrem de mică față de steaua sa gazdă. Cu un an care durează doar 30,5 ore terestre, această planetă se află într-o apropiere atât de mare față de steaua sa încât forțele mareice o deformează ușor, conferindu-i o formă asemănătoare unei mingi de fotbal american. Temperaturile extreme vaporizează metalele de pe partea iluminată, creând un mediu instabil, în care compuși precum fierul pot exista temporar sub formă gazoasă.
Atmosfera exoplanetei WASP-121b este puternic stratificată, cu diferențe de temperatură extreme între emisfere. Cercetările arată că partea iluminată este mult mai fierbinte decât cea întunecată, dar există o redistribuire semnificativă a energiei termice. Unul dintre fenomenele spectaculoase este „ploaia metalică”, în care fierul vaporizat se condensează în regiunile mai reci, căzând sub formă de picături de metal lichid. Se estimează chiar că ar putea exista precipitații de corindon, adică „ploi” de rubine și safire.
Exoplaneta este afectată de vânturi extrem de puternice, cu viteze de până la 18.000 km/h, care transportă căldura între emisfere, reducând diferențele de temperatură, dar generând variații climatice complexe. Observațiile arată că zona de tranziție între zi și noapte este mai fierbinte la încheierea zilei decât la început, indicând circulații atmosferice rapide și structuri climatice instabile. Gravitațional blocată, planeta are mereu aceeași față orientată spre stea.
Datele obținute de JWST permit o analiză detaliată a atmosferei exoplanetei prin observarea modului în care lumina stelei este absorbită în timpul tranzitului. Variațiile semnificative detectate în semnalele asociate vaporilor de apă și monoxidului de carbon arată diferențe de temperatură între regiuni. Aceste observații oferă o perspectivă fără precedent asupra climatului extrem de pe planete îndepărtate, contribuind la înțelegerea dinamicii atmosferice în condiții de radiație intensă și rotație sincronă.
