Impactul interzicerii vânătorii de urși în România: o situație critică în creșterea populației și provocările asociate
Publicația Agroinform.hu a prezentat declarațiile lui József Benke, președintele Asociației de Vânătoare și Pescuit Zetelaka și Társai, care a subliniat o situație alarmantă în evoluția populației de urși din România în ultimul deceniu.
Specialistul menționează că între anii 2016 și 2024, două generații de urși au crescut fără a fi vânați, fapt ce a dus la o creștere semnificativă a numărului acestora. Aceste animale utilizează aceleași trasee pe care le-au învățat de la mamele lor, revenind periodic în localități. Benke a subliniat că acești pui de urși s-au transformat acum în animale adulte, sporind astfel interacțiunile cu comunitățile umane.
Un studiu bazat pe analize ADN a identificat existența a peste 10.200 de urși diferiți în România, dintr-un total de peste 25.000 de probe recoltate. Cu toate acestea, experții avertizează că numărul real al urșilor ar putea fi chiar mai mare decât cel estimat. Cota actuală de vânătoare, de aproximativ 400 de exemplare pe an, se dovedește a fi insuficientă pentru a controla populația, nefiind în concordanță nici măcar cu rata anuală de reproducere a acestora.
Recent, Parlamentul român a aprobat o propunere de majorare a cotei de vânătoare la 859 de exemplare pentru perioada 2026–2027. Benke consideră că aceasta este o măsură pozitivă, însă este de părere că sunt necesare acțiuni suplimentare pentru a obține rezultate imediate în gestionarea populației de urși.
Specialistul explică de ce urșii sunt atrași către localități, menționând că zonele din apropierea așezărilor umane au devenit extrem de atractive pentru aceștia. Hrana mai abundentă, vegetația mai verde și resursele ușor accesibile din livezi și terenurile agricole sunt factori care determină coborârea urșilor în zonele populate, în special atunci când hrana din păduri este limitată, cum ar fi în lipsa ghindelor de fag sau stejar.
