Studiul privind efectele traumei în funcție de vârstă
Un studiu condus de Laura Cancedda și Valter Tucci de la Institutul Italian de Tehnologie din Genova a analizat impactul traumelor asupra modelelor animale expuse la stres în diferite etape de viață: prima copilărie, copilărie, adolescență și vârsta adultă tânără. Echipa a integrat neuroștiințe, proteomică avansată și psihiatrie clinică pentru a obține concluzii relevante.
Conform publicației La Stampa, concluzia studiului arată că un eveniment traumatic poate programa specific și durabil comportamentul și biochimia cerebrală, în funcție de momentul în care este trăit. Laura Cancedda explică: „Comportamentele inadaptate induse de stres persistă în timp și nu depind de intervalul dintre expunere și evaluare”.
Semnăturile comportamentale ale traumei
Specialiștii au identificat modele clare în funcție de vârsta la care a avut loc trauma. Traumele din prima copilărie pot duce la izolare socială pronunțată, cele din copilărie pot genera dificultăți de concentrare, adolescența traumatică poate produce trăsături de agresivitate și dorință de dominare, iar trauma trăită la vârsta adultă tânără se poate manifesta prin simptome depresive. Anxietatea este singura trăsătură comună tuturor vârstelor, nespecifică unei anumite etape.
Confirmarea în date clinice umane
Echipa a analizat datele a 72 de pacienți ai Institutului Gaslini care au suferit traume precoce și a descoperit că rezultatele se corelează cu tiparele observate în laborator. Traumele din prima copilărie sunt asociate cu tendințe schizoide, cele din copilărie cu trăsături paranoice sau obsesive, iar adolescența traumatică se poate corela cu personalități narcisiste sau antisociale.
Oportunități terapeutice
Studiul a identificat o alterare specifică a proteinei BDNF, esențială pentru plasticitatea neuronală, la subiecții traumatizați la vârsta adultă tânără. Utilizând larotrectinibul, un medicament aprobat în oncologie, cercetătorii au reușit să inverseze efectele negative și să obțină recuperarea deficitelor sociale și depresive la modelele animale traumatizate în acea fază specifică. Speranța este că aceste descoperiri vor duce la dezvoltarea unor tratamente personalizate pentru tulburări psihiatrice rezistente, având în vedere momentul traumei ca factor crucial în abordarea terapeutică.
