Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o decizie importantă privind accesul refugiaților la beneficiile sociale
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a concluzionat că cerința de ani de rezidență pentru a accesa prestațiile sociale reprezintă o formă de discriminare indirectă împotriva refugiaților, încălcând astfel normele Uniunii Europene. Hotărârea a fost anunțată joi, după ce o instanță italiană a solicitat un punct de vedere cu privire la retragerea prestațiilor sociale unui refugiat, motivată de lipsa unei rezidențe de zece ani în țară (ultimii doi fiind neîntrerupți), conform informațiilor furnizate de El Pais.
Decizia CJUE stabilește că impunerea unei perioade extinse de ședere (cum ar fi cei 10 ani discutați în cazul Italiei) pentru refugiați sau rezidenți pe termen lung în vederea accesării beneficiilor sociale de bază constituie o formă de discriminare indirectă ilegală. Statele membre nu pot impune cerințe de rezidență care să depășească durata de cinci ani necesară pentru obținerea statutului de rezident pe termen lung în Uniunea Europeană.
Conform CJUE, beneficiarii protecției internaționale, adică refugiații, ar trebui să se bucure de aceleași drepturi ca și cetățenii țării respective în ceea ce privește securitatea socială și asistența socială de bază. Cerințele de rezidență prelungite sunt considerate a afecta în mod disproporționat persoanele străine în comparație cu cetățenii, împiedicându-le integrarea și accesul la condiții de trai decente.
În ciuda acestei hotărâri, CJUE a permis statelor să ceară permise de ședere pe termen lung (care presupun deja o ședere de 5 ani) pentru anumite beneficii sociale pur necontributive, făcând o distincție clară între acestea și asigurările sociale obligatorii. Această decizie vine în contextul eforturilor de a asigura un tratament echitabil și nediscriminatoriu pentru toți cei care se află în căutarea unui refugiu și a unei vieți mai bune în Uniunea Europeană.
