Alegeri cruciale în Irak: Parlamentul a votat noul președinte al țării în mijlocul tensiunilor regionale
Alegerea făcută de Parlamentul irakian a avut loc într-un context tensionat, pe fondul consecințelor conflictului dintre SUA și Israel cu Iranul. Irakul s-a aflat într-o poziție delicată, fiind afectat de atacurile milițiilor susținute de Iran asupra bazelor și facilităților diplomatice americane, precum și asupra infrastructurii energetice critice, conform declarațiilor AP.
În paralel, SUA și Israelul au efectuat lovituri aeriene îndreptate împotriva milițiilor, unele dintre acestea soldându-se cu pierderi în rândul armatei irakiene. Războiul și blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran au avut un impact semnificativ asupra exporturilor de petrol, fundamentale pentru economia Irakului.
Conform tradiției politice din Irak, președintele țării este întotdeauna kurd, în timp ce funcția de prim-ministru este ocupată de un lider șiiit, iar președintele parlamentului este sunnit. Procesul de vot pentru alegerea președintelui s-a desfășurat cu mai mult de două luni întârziere față de termenul constituțional, care stipulează că președintele trebuie ales în decurs de 30 de zile de la prima sesiune a unui nou parlament ales.
Barham Salih Amidi, membru al biroului politic al partidului Uniunii Patriotice din Kurdistan, a fost ales în cele din urmă în funcția de președinte. Amidi, un inginer născut în provincia Dohuk din nordul Irakului, a avut anterior rolul de consilier al altor doi președinți irakieni, Jalal Talabani și Fouad Massoum.
Niciunul dintre cei 16 candidați nu a obținut majoritatea necesară în primul tur de scrutin, cu Amidi conducând detașat cu 208 voturi, în timp ce al doilea candidat, Muthanna Amin Nader, a primit doar 17 voturi. Astfel, s-a trecut la un al doilea tur de scrutin, unde câștigătorul este determinat prin simplă pluralitate de voturi. În acest tur, Amidi a obținut 227 de voturi, în timp ce Nader a primit doar 15 voturi.
Constituția irakiană stabilește că noul președinte are la dispoziție 15 zile pentru a însărcina candidatul nominalizat de cel mai mare bloc parlamentar cu formarea guvernului și preluarea funcției de prim-ministru.
