România, Polonia și Ungaria se luptă cu Pfizer în instanță pentru miliarde de euro din contractele de vaccinuri anti-COVID
România, Polonia și Ungaria sunt implicate într-un conflict juridic crucial cu companiile farmaceutice Pfizer și BioNTech, în legătură cu contractele semnate în timpul pandemiei, conform raportului Euractiv.
Procesele au loc la Bruxelles și privesc sume uriașe pentru dozele de vaccin care nu au fost livrate sau plătite. În săptămânile următoare, instanța va emite decizii în cazurile care implică România și Polonia, în timp ce Ungaria va avea o audiere separată. Litigiile au apărut după ce cele trei state au refuzat să mai primească sau să achite unele livrări, pe fondul scăderii cererii și al stocurilor existente.
Judecătorii ar urma să decidă până la sfârșitul lunii martie dacă aceste țări sunt obligate legal să plătească dozele comandate anterior, chiar dacă nu le mai utilizează. Conflictul subliniază tensiunile dintre statele membre și marile companii farmaceutice, dar și întrebări legate de modul în care UE a negociat achizițiile comune de vaccinuri.
Contractele au fost încheiate într-un context de criză sanitară acută, când cererea era mare. Ulterior, unele guverne au considerat că nu mai au nevoie de dozele comandate. România a oprit livrările pentru aproximativ 28 de milioane de doze, în valoare de peste 600 de milioane de euro. Polonia riscă să plătească aproape 1,4 miliarde de euro, iar Ungaria se confruntă cu pretenții de zeci de milioane.
Reprezentanții României susțin că acordurile trebuie interpretate conform dreptului contractual și legislației UE și consideră că situația reflectă o „campanie mai largă a Pfizer de a exercita presiuni asupra țărilor UE în privința livrării contractelor de vaccinuri împotriva COVID, chiar dacă situația sau nevoile de sănătate publică s-au schimbat drastic”.
Pe de altă parte, Pfizer afirmă că încearcă să oblige statele membre să-și respecte angajamentele legate de comenzile de vaccinuri anti-COVID, subliniind că a avut „o flexibilitate extraordinară și un angajament continuu de a se adapta la situațiile statelor membre”.
