O zi plină de mister: 3 decembrie și Sfântul Gheorghe de la Cernica
În fiecare an, pe 3 decembrie, credincioșii din întreaga țară își aduc aminte de figura legendară a Sfântului Gheorghe de la Cernica, un mare călugăr care a lăsat o amprentă adâncă asupra vieții monahale din România.
Un destin remarcabil
Sfântul Cuvios Gheorghe s-a născut în 1730, într-o familie din Săliștea Sibiului. La doar 19 ani, și-a început călătoria spirituală în Țara Românească, intrând în slujba mitropolitului grec Roșca. În 1750, ajunge la Muntele Athos, unde primește treapta diaconiei la Mănăstirea Vatoped.
Un călător al credinței
După moartea mitropolitului, Gheorghe devine ucenic al renumitului părinte cărturar Paisie Velicicovschi. Peripețiile sale îl aduc în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, și mai apoi la Mănăstirea Secu, unde își continuă misiunea spirituală. Însă, dorința sa de a revitaliza viața monahală îl va aduce înapoi în Țara Românească.
Revigorarea Schitului Cernica
Convins de Mitropolitul Grigorie al II-lea să reînvie Schitul Cernica, Gheorghe transformă acest loc părăsit timp de decenii, organizând o mănăstire bazată pe tipicul Muntelui Athos. În doar cinci ani, reușește să adune în jurul său 103 ucenici, refăcând vatra monahală.
Un lider respectat
Sub conducerea sa, Cernica devine un centru de spiritualitate, iar în 1793, Gheorghe primește și Mănăstirea Căldărușani, îndrumând ambele locașuri de cult până la moartea sa în 1806. A stabilit reguli și tradiții care au influențat profund viața monahală românească.
Un sfânt recunoscut
Pe 3 decembrie 1806, Gheorghe trece la cele veșnice, fiind îngropat la Mănăstirea Cernica. În 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române aprobă canonizarea sa, marcând astfel o zi de sărbătoare importantă pentru credincioși.
Astfel, 3 decembrie devine nu doar o zi de pomenire, ci și un prilej de a descoperi viața și moștenirea unui mare duhovnic, a cărui influență continuă să lumineze calea credinței ortodoxe românești.
